Articole și interviuri

Aida Sandu – creatoarea de artă purtabilă

Aida Sandu



Să creezi bijuterie contemporană este o adevărată artă și provocare. Metodele de exprimare sunt multiple: de la minimalismul pur la eclectic sau futurist. 

Aida Sandu, artist bijutier, absolventă a Școlii de Bijuterie Assamblage, este un creator de frumos ce se inspiră din elementele naturii sau simboluri străvechi. Folosind minimalismul sau cubismul crează adevărate opere de artă purtabile, înobilate cu pietre semiprețioase sau prețioase.

un interviu de AnaMaria Kovalciuc

AnaMaria Kovalciuc: Dragostea pentru bijuteria contemporană a apărut mai târziu în viață... Care a fost primul domeniu în care ai activat și ce te-a determinat să te îndepărtezi de el?

Aida Sandu: După 20 de ani de activitate de birou, am simțit că trebuie să fac urgent o schimbare, pentru că altfel riscam să pierd legătura cu mine însămi. M-am gândit mai întâi la medicină veterinară, apoi la posibilitatea de a face bijuterii. A câștigat a doua idee, deși nu m-am îndepărtat total nici de medicină veterinară – în timpul liber fac voluntariat în acest domeniu.  

AMK: Lucrezi în argint cât și în aur, care sunt diferențele între cele doua materiale lăsând la o parte bineînțeles pe cea a valorii materiale a fiecăruia în parte? Cât de greu sau ușor se lucrează? Care sunt procedeele?

AS: Nu există diferențe majore între cele două metale, în ceea ce privește prelucrarea lor. Îmi place să lucrez cu amândouă, dar când vine vorba de finisare, prefer aurul. Uneori le combin, pentru obținerea unor efecte speciale. Ca tehnică, prefer construcția față de turnare, deoarece mi se pare că oferă mai multe provocări. 

detaliu argint si aur

AMK: Din ce vine inspirația, pentru că fiecare piesă este unicat?

AS: E greu de explicat. De obicei mă gândesc la un simbol sau la ceva ce cunoaștem cu toții, cum ar fi soarele. Și mă întreb: cum aș face soarele din argint? Știu cum e reprezentat soarele în artă.  Dar eu cum l-aș face, ca și cum n-ar fi fost făcut niciodată? Apoi sunt bijuterii care se creează singure: iau o bucată de metal și încep s-o lucrez. Nu știu ce-o să iasă. Nu știu care parte din sufletul meu se va exprima în ea. Pe măsură ce avansez, se conturează și ideea. Apoi adaug, îndepărtez, modific... La sfârșit sunt uimită și eu de rezultat. Așa am creat pandantele care reprezintă îngeri.

AMK: Majoritatea pieselor create sunt cu pietre prețioase și semiprețioase. Cât de greu este să montezi pietrele, pentru că fiecare are o anumită anduranță, să găsești modelul potrivit care să pună în evidență fragilitatea sau frumusețea fiecăreia în parte?

AS: Montarea pietrelor în sine e o chestiune tehnică. În momentul în care alegi piatra, trebuie să știi cât de dură sau de fragilă este. Alegerea pietrei potrivite este mai dificilă. Eu creez întreaga bijuterie pentru a evidenția piatra. Cumva, ea  este încununarea bijuteriei și invers, bijuteria prezintă piatra, ca pe o ofrandă. Uneori aleg mai întâi piatra, apoi creez în jurul ei. Alteori am creat deja bijuteria și trebuie să-i atribui piatra perfectă. E o parte frumoasă a procesului de creație, mai ales că îmi plac pietrele și energia pe care o emit.   

AMK: Ai expus acum ceva ani la Muzeul Național de Artă după absolvirea Școlii de Bijuterie Contemporană Assamblage. Cum ai descrie acea experiență?

AS: Am avut acea expoziție la scurt timp după absolvirea cursului. Am aflat de ea în timpul cursului și mi-am exprimat dorința de a participa. Nu știam dacă o să reușesc sau nu. Nu știam nici ce obiecte voi face. Profesorii mei m-au sprijinit constant și au avut încredere în mine. Perioada creației și execuției a fost foarte interesantă, pentru că, de fapt, știam foarte puține despre realizarea bijuteriilor, dar și despre mine ca și creatoare. Mă trezeam în fiecare dimineață și mă simțeam ca și cum m-aș fi născut din nou. Și prima întrebare pe care mi-o adresam era: oare o să pot să duc la bun sfârșit ce mi-am asumat? Prin urmare, acea experiență a fost și va rămâne unică, nu neapărat ca eveniment, ci ca proces în sine, pentru că m-a integrat cumva, din punct de vedere psiho-emoțional, în această altă lume, lumea creatorilor de bijuterie de autor.  

AMK: Talentul de artist bijutier a fost moștenit și de fiica ta sau a ales să profeseze în cu totul alt domeniu?

AS: Fiica mea lucrează tot în domeniu, dar ceva puțin diferit. Ea s-a orientat către obiecte și face puține bijuterii.  

AMK: Cât de mult te-au ajutat cursurile Școlii de Bijuterie Contemporană? Crezi că un autodidact ar fi ajuns la aceeași performanță doar prin muncă asiduă?

AS: Pentru mine, cursurile Assamblage au reprezentat firul Ariadnei. Sigur, am învățat multe de atunci și mai am încă multe de învățat, dar aceste cursuri m-au ajutat să mă orientez atât în tehnicile de lucru, cât și în ceea ce privește conceperea și proiectarea obiectelor. Nu știu dacă aș fi avut aceleași rezultate studiind singură, dar am economisit astfel mult timp și energie.

AMK: Întorcându-se în timp, ce ne poți spune despre prima bijuterie făurită în cadrul scolii de bijuterie? Cât de greu sau ușor ți s-a părut să o făurești? Cum arăta?

AS: Am făcut prima bijuterie în cadrul cursului, într-o săptămână. Era un inel cu ametist. Atunci am înțeles că trebuia să-mi găsesc și să-mi cultiv identitatea. Cred că încă lucrez la asta – e un proces de durată, care se realizează pe măsura exercițiului și învățării.

prima bijuterie

AMK: Cum arată o zi din viața artistului bijutier Aida Sandu? Ce îți place să faci? Cum te relaxezi după o zi de creație?

AS: Zilele mele sunt foarte pline. Tot timpul am ceva de făcut. În afara activității din atelier, am cățeii și pisicile, apoi grădina – cu o mulțime de flori. Apoi, abia aștept să prind câteva momente libere ca să pot citi, să ascult muzică, să văd un film, să merg la un spectacol...

AMK: Plănuiești să expui în afara țării în cadrul evenimentelor de profil?

AS: Nu m-am gândit până acum. Nu prea m-am orientat către evenimente. Deocamdată, sunt mulțumită cu surpriza și fericirea pe care le exprimă fețele celor care-mi poartă bijuteriile, atunci când le văd pentru prima dată. Dar este o temă de gândire pentru viitor.

follow Aida Sandu on

Dacă ți-a plăcut interviul poți sprijini ONG-ul Anonymo Muza donând 5, 10 sau 50 RON în contul RO22RNCB0072129669300001, deschis la BCR (titular cont Asociația Anonymo Muza), CUI 30763659.

Spread the news
4

S-ar putea să-ți placă și...