Nicoleta Ababei este femeia ce debordează energie pozitivă, sensibilă însă puternică, cu spirit de artist. Este persoana care te va motiva întotdeauna în viață, de aceea poate a și ales cariera de blogger motivațional. Pe canalul ei de Instagram mii de femei o urmăresc și se inspiră zilnic. De curând a avut curajul să își urmeze un vis vechi și anume arta plastică. Lucrarile ei vorbesc despre femeia frumoasa, puternică, misterioasă. Drumul Nicoletei este în ascensiune, probabil urmând ca în viitorul apropiat să îi admirăm colajele și picturile pe marile simeze.
un interviu de Anamaria Kovalciuc
AnaMaria Kovalciuc: Când ai descoperit pasiunea pentru arte plastice și ce anume a declanșat-o?
Nicoleta Ababei: Una dintre marile conștientizări care mi-au influențat în mod pozitiv viața în ultimii ani, este faptul că nu m-am înscris la liceul de artă din Botoșani, orașul meu natal. Am trecut aproape zilnic, în drumul meu spre casă, prin fața liceului de arte. N-am spus lucrul acesta nimănui, nici fraților sau părinților... nu mi-am exprimat dorința că îmi doream la arte! Când fratele meu mai mic a fost admis la secția vioară, am fost extrem de fericită! Așa aveam ocazia să pășesc și au în acel spațiu, în alt univers... oamenii de acolo erau diferiți, mirosul, atelierele, totul emana artă! Cred că pasiunea pentru artele plastice a stat bine ascunsă în mine, încă de atunci!
Și fiecare apropiat, absolvent de arte, cu care interacționam, îmi apăsa fix acele butoane sensibile- regrete legate de faptul că n-am avut curaj să le spun părinților că vreau la arte! Ulterior, în anii care au urmat, mi-am concentrat atenția pe studii (am absolvit sociologia) pe familie și pe job. Dar mărturisesc că 15 ani au fost ca un hiatus pentru mine. Cumva am funcționat pe pilot automat!
Însă, urmă cu 4-5 ani, m-am trezit cum îmi cumpăr acuarele și schițez case. Am fost fascinată de schetching-ul urban. De atunci port după mine, în geantă, o mică trusă de acuarele, o pensulă cu rezervor pentru apă, un carnet de schițe.
Așadar, să tot fie 5 ani de când mi-am dat voie să explorez arta, să o caut, să învăț, să mă înconjur de ea. Iar perioada de izolare, de Covid, cu toate că a fost o perioadă dificilă pentru toți, mie mi-a adus spațiul și timpul liber necesar pentru a crea. Am pictat mult în perioada respectivă, am încercat aproape toate mediile... pastel, acrilice, ulei.
Am făcut atunci multe comenzi de pânze pentru pictură. La început, având cunoștințe minime despre artele plastice, mi-am cumpărat tot felul de materiale de care, evident, nici nu aveam nevoie pentru a compune artă.
Recunosc... am căzut și eu în această capcană în care cred că picăm mulți dintre noi, cei care ne simțim artiști. Am crezut inițial că am nevoie de multe materiale, de pensule, markere, de creioane, cărbune, hârtie specială, pânze de toate formele, de tot felul de culori - am crezut că toate acestea mă vor face să desenez mai bine, să pictez mai bine.
Bineînțeles că m-am înșelat!
Tot ce aveam nevoie era pur și simplu să pictez, să exersez zilnic. Iar acum, toate aceste lucruri îmi vin acum atât de firesc, fac parte din modul meu de viață. Fac colaje, pe unele le încep și le las, le reiau după o perioadă, pictez, fac schițe, îmi notez idei pentru proiecte artistice viitoare, urmez cursuri online cu artiști din străinătate.
Am dat voie artei în viața mea și simt cum mă crește!
AMK: Ce tehnică folosești în colajele tale și ce anume te inspiră?
NA: Sunt pasionată de colajul analog. Îmi place să lucrez cu hârtia, să îi simt mirosul, textura. Obișnuiesc să păstrez resturile de hârtie care îmi rămân, nu arunc nimic, iar toate ”bucățile” de hârtie au locul lor, le organizez pe categorii. Asta mă ajută să găsesc mai ușor o piesă atunci când am o idee nouă de colaj. Orice ”rest” poate deveni elementul surpriză, piesa lipsă.
Îmi place enorm să lucrez intuitiv. Nu-mi propun o temă anume când încep un colaj. Ceva din imaginile pe care le am în fața mea îmi stârnește interesul. Pornesc de acolo, acela este punctul în care începe o poveste vizuală și nu numai... pentru mine este o formă de explorare și de exprimare totodată. E rezultatul unui proces de introspecție, în egală măsură cu găsirea unei noi perspective.
Mă inspiră foarte multe lucruri și oameni. Mă inspiră alți artiști de colaje, mulți pictori contemporani, îmi place să îi urmăresc atunci când lucrează. Mă inspiră enorm femeile, în portretele pe care le realizez mă tot ”învârt” în jurul ideii că femeile au personalități extrem de complexe, au multe roluri, ele sunt ”motorul”, nucleul, așa le văd.
AMK: Pictezi și faci colaje... Însă în care dintre exprimările artistice te regăsești mai mult? Și de ce?
NA: Cu pictura am o ”relație” aparte. Tocmai pentru a umple golul despre care ți-am povestit la început, m-am înscris anul trecut la Școala de Artă București, secția pictură. Așa am ajuns să aprofundez pictura, să învăț de la zero sub îndrumarea unui profesor, pictor. Că am șansa să petrec ore bune într-un atelier de pictură adevărat, este pentru mine o bucurie uriașă!
Dar, ca în orice domeniu, cu cât învăț mai mult, cu atât realizez cât de puține știu! Odată cu înscrierea la școala de artă am simțit că fac cu adevărat primul pas conștient, asumat, în lumea artei. Chiar și acum, după un an, mă simt ca un canvas alb 🙂 sunt conștientă că e o călătorie lungă, unică, minunată!
Totul a început cu pictura. Au început și frâmântările mele legată de pictură... ce îmi place, care este stilul meu, care este cu adevărat ”vocea” mea? Ce tehnică mă reprezintă? Ce culori să aleg atunci când le am pe toate la îndemână?
Petru a găsi răspunsuri la aceste întrebări, am început să fac colaje. Am devenit mai atentă, așa am observat că am teme recurente. Prin colaj am început să-mi descopăr, să-mi formez un stil, am remarcat preferințe pentru anumite culori.... Colajul mă ajută enorm să fac aceste explorări și apoi să exprim ceva ce nu pot să spun în cuvinte.
Iar ca să îți răspund la întrebare... simt că nu pot să aleg momentan între pictură și colaj.
Când am început să fac colaje, am avut câteva luni în care am simțit că ”trădez” pictura, marea mea pasiune, asta le spuneam prietenelor mele. Cu timpul am acceptat că și colajul vine din dorința mea de a crea frumos. Acum mă bucur că pot să îmbin colajul cu pictura, arta și tehnicile mixed media mă reprezintă.
AMK: Ce dorești sa exprimi prin lucrările tale? Sunt expresive, însă fiecare dintre noi, cei care le admiram, găsim alte valențe.
NA: Spre exemplu, potretele pe care le realizez pot fi citite atât ca o declarație feministă, pe de o parte, dar sunt clar și un comentariu personal la adresa societății. Îmi place să realizez colaje - portret incomplete vizual, tocmai pentru a aduce o notă de mister, pentru a invita privitorul să găsească propriul mod de a privi și înțelege colajul.
Colajele mele sunt realizate în mod intuitiv, liber, cu accent pe compoziție, pe formele curate, dar și pe simboluri. Și da, îmi doresc să stârnesc curiozitatea privitorului, îmi doresc să îl provoc să găsească el mesajul, povestea.
AMK: În afară de faptul ca ești artist plastic esti și blogger și ai dezvoltat o frumoasa comunitate pe Instagram. Ce subiecte îți place să dezbați pentru urmăritorii tai?
NA: Social- media mi-a oferit instrumentele pentru a face ceva ce am studiat: am urmat și cursuri post-universitare de comunicare și relații publice. Am intrat timid însă în lumea oamenilor cu blog, am făcut lucrurile în felul meu, mi-a plăcut mereu să mizez pe autenticitate. Instagramul este platforma care mi-a oferit spațiul să îmi expun fotografiile, așa am început. Fotografia se enumeră printre bucuriile mele.
Cred că atunci când alegem să ne expunem on-line, avem responsabilitatea de a transmite mesaje oneste si valori sănătoase. Simt că cei care mă urmăresc pe Instagram au ajuns să mă vadă așa cum sunt, cu toate pasiunile mele, cu curajul de a o lua de la zero, cu dorința de a învăța, cu bucuria și pofta de viață, cu simțul umorului, cu normalitatea mea. Fiind destul de activă pe Insta, sunt convinsă că pot să inspir alte femei cu care interacționez acolo. Și da, chiar se poate să întâlnești și oameni minunați chiar și pe Instagram! Multe dintre aceste femei mi-au devenit prietene, ne întâlnim, facem lucruri frumoase împreună, ne sprijinim reciproc.
Mesajul meu este unul simplu… îmi place să cred că prin prezența mea în mediul on-line, am șansa să le vorbesc femeilor care, într-un moment din viață, au nevoie de un impuls pentru a realiza că doar în ele stă puterea de a schimba modul în care văd, dar și modul în care sunt văzute! Cu această perspectivă reînnoită, orice este posibil!
Pe femeile din comunitatea mea le încurajez să aibă încredere în sine, să facă lucrurile la care au visat, pe care le-au amânat din cauza priorităților legate de familie, job, etc. Le încurajez să-și exploreze creativitatea, să se înconjoare cu oameni buni de la care să învețe, alături de care să simtă cum cresc.
AMK: Ești mamă, ești artist, ești o femeie de carieră... Cum te împarți între cele 3 lucruri importante din viața ta?
NA: Încerc să mă organizez, încă mai învăț cum să-mi stabilesc prioritățile. Pentru mine, familia este pe locul I, de acolo îmi iau energia pentru a face tot ce-mi propun. Consider că atunci când avem susținerea celor dragi, putem să mutăm munții din loc!
Iar cu jobul, lucrurile stau în felul următor: lucrez în domeniul în care m-am pregătit. Iar atunci când sunt la job, fac cât de bine pot lucrurile pentru care sunt plătită. Și, între noi fie vorba, îmi iubesc jobul.
Nu pun presiune pe mine pentru a ține blogul, contul de Instagram, activitatea mea on-line. Nu mă prezint altfel decât sunt, iar asta face să ”curgă” totul.
AMK: Timp de 3 ani ai fost co-fondatoarea unui club de carte, pe care l-ai organizat lunar. Care este cartea care te-a impresionat cel mai mult sau poate a adus o schimbare în viața ta?
Clubul de carte pe care l-am organizat alături de una dintre femeile pe care le admir, a fost pentru mine o experiență inedită. Așa am interacționat cu alte femei și ne-am împărtășit poveștile de viață. Acum suntem prietene.
Cărțile fac parte din viața mea, iar ”Femei care aleargă cu lupii” este una dintre cărțile care mă ajută în continuare să-mi găsesc răspunsurile. Îmi place mult cum scrie Elena Ferrante, toate cărțile ei au mișcat ceva în mine. O ador și pe Camelia Cavadia, sunt norocoasă că am avut șansa să o cunosc personal.
Menționez două cărți pe care le răsfoiesc periodic, despre care pot să spun că au un impact asupra mea: ”Privind soarele în față” (Irvin Yalom) și ”Făcut pentru creație” (Kaufman & Gregoire).
AMK: Cum îți place să îți umpli timpul liber?
NA: E simplu răspunsul fac colaje, pictez, desenez nuduri în cărbune, mai schițez o postare pentru Instagram, fac fotografii, citesc, fac și sport... Însă, în timpul în care și soțul, dar și fiica mea sunt liberi, îmi place să fiu cu ei, să facem cât mai multe lucruri împreună.
AMK: Ce planuri de viitor ai?
Îmi doresc foarte mult să fac progrese în pictură și să expun câteva lucrări. Intenționez să finalizez cursurile școlii de artă, mai am doi ani de studiu, eventual să continui să merg și la un an de specializare.
Recent am susținut un workshop de colaje pentru copii ”Recycle for art” și m-am încărcat cu o energie fantastică pe care doresc să o păstrez pentru a organiza cât mai curând câteva ateliere de colaje pentru adulți.
Legat de social- media, îmi propun să mă prezint mai mult cu pălăria de artist.
follow Nicoleta Ababei on
Dacă ți-a plăcut interviul poți sprijini ONG-ul Anonymo Muza donând 5, 10 sau 50 RON în contul RO22RNCB0072129669300001, deschis la BCR (titular cont Asociația Anonymo Muza), CUI 30763659.
