Profesia pe care ne-o alegem în viață ajunge să ne definească ca personalitate și stil de viață. Este foarte important să ne cunoaștem sinele pentru a ne putea oferi șansa de a ne dezvolta armonios în viața personală și la locul de muncă. Job-ul pe care îl alegem ne influențează viața personală mai mult decât credem. Dacă suntem împliniți pe plan profesional, atunci avem mult mai mult timp pentru a ne îmbunătăți viața personală. Psihicul este mult mai relaxat, optimismul vine odată cu progresele făcute în domeniul de activitate ales, bucuria de a începe o nouă zi este prezentă permanent.
Maria Pătrașcu a fost îndemnată de mamă să urmeze cariera de asistent medical. Traseul în viața profesională a fost anevoios și după schimbarea mai multor medii și ramuri ale medicinei, a ajuns să profeseze cu bucurie la un cabinet de medicină individual. (un interviu realizat de AnaMaria Kovalciuc Ciocotea)
AnaMaria Kovalciuc Ciocotea: Cum ai știut că profesia de asistent medical ți se potrivește?
Maria Mincu Pătrașcu: Am ales să fiu asistent
medical la îndemnul mamei și la gândul
că pot să fac bine oamenilor. Că pot salva oameni, că pot fii aproape de oameni.
AMKC: Funcția
de asistent medical se poate profesa în mai multe medii: spital, intreprindere,
cabinet individual de medicină. Care a fost parcursul tău până să alegi să
lucrezi în cadrul unui cabinet individual?
MMP: Am profesat ca asistent medical
generalist la Spitalul Sf. Ioan, secția reanimare. Apoi am lucrat la creșă
pentru că iubesc copiii. Viața m-a purtat însă curând în altă ramură a medicinei și am ajuns să lucrez la cabinetul medical al ENEL. După 27 de ani de muncă și
apariția giganților în domeniul medical privat, cabinetul s-a desființat, deoarece inteprinderea a ales serviciile all inlcusive ale acestor noi hyperclinici. Așa
că am avut de ales să mă întorc în spital sau să lucrez la medic de familie. Am
ales medic de familie, unde programul este relaxat și nu întâlnesc cazuri
grave.
AMKC: Pentru că ai trecut prin toate variantele: asistent la spital, inteprindere, cabinet individual... Care sunt diferențele, plusuri și minusuri?
MMP: La spital programul era
insuportabil. Lucram în trei ture, chiar și în weekend sau sărbători legale. La spital, pe vremea aceea, făceam chimisme gastrice pacienților cu
probleme de stomac și bineînțeles perfuzii și tot felul de tratamente. Recoltam
sânge pacienților de la saloanele care erau în subordinea mea. Destul de greu a fost,
fiind secție de reanimare și cum eu sunt foarte miloasă, nu am suportat să văd
oamenii cum mor și așa că m-am mutat la creșă. Aici mă dedicam copiilor. Mi - a
plăcut foarte mult. Pe lângă faptul că îi ajutam când erau bolnavi, mă ocupam
și de educația lor. Mă jucam cu ei, cântam cu ei, îi învățam poezii.. După, am
lucrat la ENEL la cabinetul medical, medicina muncii timp de 27 de ani. Mi-a
plăcut foarte mult, comunicam cu colegii mei în fiecare zi, făcând control
medical periodic dar și predam electricienilor, maiștrilor cursuri de prim
ajutor. Bineînțeles la cabinetul medical făceam și tratamente celor care aveau
indicații de tratament injectabil. La ENEL programul era lejer, lucram numai dimineața de la ora 7 la ora 15. Iar în zilele de miercuri
și vineri când predam cursuri de prim ajutor aveam program numai 3 ore pe zi.
După 27
de ani m-am mutat la medic de familie Dr. Moia Anca. Ne cunoșteam de mult și
lucrăm foarte frumos împreună. Am mulți pacienți, mă ocup de ei cu
responsabilitate și cu drag. Suntem ca o familie.
La medic de familie programul este de la ora 8 la ora 13 când sunt dimineața,
iar după amiaza de la ora 13 la ora 19. Sunt ore puține dar pacienți mulți. Uneori am
și 40/50 de pacienți pe zi.
AMKC: Care sunt îndatoririle unui
asistent la un cabinet medical individual?
MMP: Primul lucru este să deschid
calculatorul să intru în programul casei de asigurări București. Îi pregătesc
dnei. dr. fișele pentru consultație. Completez bilete de trimitere pacienților care
au nevoie. Fac tratamente injectabile. Situația statistică o transmit lunar la
DSP (Direcția de Sănătate Publică) și trimestrial la epidemiologic. Țin evidența bolnavilor cronici. Acord o
deosebită atenție persoanelor care vin în stare de urgență nelăsându-i să aștepte pentru consultație.
AMKC: Care
sunt provocările zilnice cărora trebuie să le faci față?
MMP: Aproape în fiecare zi există o provocare
din partea pacienților. Întâlnesc pacienți cu diverse probleme de sănătate dar
și sociale. Am mulți pacienți vârstnici singuri. Și de aici încep problemele
lor. Trebuie să-i ascult și încerc să le spun un cuvânt bun.
AMKC: Există
satisfacție din punct de vedere financiar?
MMP: Din punct de vedere financiar eu sunt
privilegiată. Dr. Moia Anca este generoasă, apreciază foarte mult ceea ce fac în
cadrul cabinetului medical.
AMKC: Dacă
ar fi să compari timpul liber ca asistent la CMI versus asistent la spital,
care sunt diferențele?
MMP: În primul rând Cabinetul de Medicină de Familie este la un
minut de casa, iar spitalul unde am lucrat era la 40 minute de casă. Deci din
start am mai mult timp liber pentru mine. În ceea ce privește timpul în orele de
program, la Medic de Familie spre sfârșitul lunii avem și zile de relax, să zic așa.... Adică
avem 20 de pacienți în loc de 40, și mai puține ore lucrate. La spital tot
timpul trebuia să stau aproape de bolnav, la vizita medicului, pentru tratamentul
bolnavului, recoltarea de sânge, scrierea condicii de medicamente, ridicarea
condicii și împărțirea medicamentelor, deci timpul meu în spital era doar
atunci când luam masa 15 minute.
AMKC: Dacă
ai fi iar la început de drum în viață, ai mai alege această meserie? De ce?
MMP: Da aș alege tot această meserie. Este respectată, curată, din punct de vedere financiar este bine și mai ales este o meserie sigură.
Dacă ți-a plăcut articolul poți sprijini ONG-ul Anonymo Muza donând 5, 10 sau 50 RON în contul RO22RNCB0072129669300001, deschis la BCR (titular cont Asociația Anonymo Muza), CUI 30763659.
